Simt fumul vechiturilor arse
în grămada amintirilor
răscolite de furtuna
zilelor ce își cer nemurirea.

Ce pot salva?
Mai pot salva ceva?
Pentru ce să-mi ard mâinile,
pentru ce să-mi înroșesc ochii?

În cenușa focului s-a adunat
o parte din sufletul meu
necunoscut și sincer.

Nu-i păcat!?