- Vȃntul meu, măria ta
Cu foșneli de catifea,
Unde pașii mi te duc
Singuratic și năuc?

- Ei mă duc fără habar
Peste dealuri de hotar,
Un hotar în cărți nescris
Ȋntre piscuri È™i abis.

Ei mă duc, mă duc, mă duc
Sihăstrit în cuib de cuc,
Zgribulind al pielei fir
Sub sărutul de zefir.

Cȃnd pe seară mă opresc,
Stelele pe cer pălesc,
Iară norii-n urma mea
Susură ca din cișmea.

- Vȃntul meu, măria ta,
Stai cu mine, stai colea
Să ne ducem viața-n doi
Fără praf, fără noroi.

Tu-mi vei spune unde-ai fost
Pe coclauri fără rost,
Iară eu, sentimental,
Te voi trece peste deal.