Dureri amorțite suspină șoapte înghețate de albastrul

Cerului

Pornit pe plâns

În așteptarea sărutului de bocet blând

Născut de multă vreme

În așteptarea mângâierii de lacrimi tulburi

Dornice să cadă peste rănile îmbătrânite

Uitate nevinovat în inimile noastre

Și lăsate de tine Mamă

Lăsându-ne pe toți orfani de zâmbetul tău ,

De privirea ta ,

De mângâierea ta ,

De șoapta ta ,

De povața ta

Luandule cu tine în veșnicii .

Codrul verde vorbește cu șoapte dulci

Înghițite de izvorul ascuns în ochii noștri

Obosind umbre în așteptarea povetii tale

Cuibărite în Răsărit și Apus de Soare

Ce zilnic răpesc durerile dar nu și privirile

Care fără să dorim

Te caută neputincios peste tot .