O țigară aprinsă ce luminează
Veranda părăsită-n noapte...

Atâtea case goale-n preajma mea
Răsună în ecouri,
Ca ciocuri de pahare pline.
Vin parcă înspre mine
Să nu mai fiu chiar gol
Astăzi, în fața ta.
Se-adună goluri,
Să umple goliciunea-n mine,
Iar scrumul se face-o picătură
Ce cade în ecouri prelungite.

Prea tăinuitele amaruri,
Blochează însă împlinirea
Golului meu cel abisal.