dintre toate femeile
tu îți porți frumusețea ca pe o mască
în spatele căreia se ascund viermi
și alte lighioane ale defuncției
ale descompunerii sufletului
în fața tăcerii definitive
a celui ce l-ai iubit și urât deopotrivă

prin viață umblu
cu limba legată de umbra ta
ce știe că te iubesc și urăsc deopotrivă
în fața crucii mortului
crucea mi-o așez
cu degetele pe bust
te-ntreb unde ții
inima acelei femei
tăcerea-mi răspunse să tac
poate astfel va confunda
tăcerea mortului
cu a mea

umbra acelei femei
dezlegă limba mea de sine
să pot să tac
printre viermi
și alte lighioane ale defuncției
văd cum mă descompun
până la tăcere
și tu
cu suflet dezlegat
îți recompui frumusețea
până la mine