Acolo unde dreapta nu e,
Nedescojirea spațiului din jur
Lasă luminii negre umbra șuie,
Vădind misterul clarului obscur,


Străpuns mai rar, mai des de fețe,
Comunicante vase, univoc,
Tăinde lame-n spațiul de tristețe
La rana bivalentului noroc


De-a fi doar duh perlat de ochii
Ființei - taină cu trup orb,
De-a fi armuri de spume, rochii,
Sau greu veșmânt lucios de corb.


Ca un destin se interpune
Alb guler, perpendicular,
Cu albul său negând genune,
Arzând cristal, cu raru-i har


De-a separa duhul de unda
Oglinzilor tulburi, să urle
Doar puritatea în fecunda
Mocirlă cățărată-n turle!