Sânii tăi doi cantalupi
sar din coșul pieptului,
și ies din așternuturi,
i-am atins cu ochii și cu palmele,
apoi i-ai retras.
Obrazul în somn îți era tandru,
pesemne visul te-a adâncit în iubire
și ai dezgolit coapsele,
să odihnească lasciv peste razele lunii.
Þi-am sărutat un umăr
și mi-ai acoperit buzele cu degetele,
așa ca din impuls fără să vezi.
Nu știu în ce măsură noaptea
a fost o umbră de plăcere,
dar dimineața m-a învins
cu o bucurie pe care n-o știai.
Când ochii abia mai absorbeau lumina
m-ai lenevit cu un sărut
și aerul dintre noi a început să vibreze.