Am adormit în cearcănul unui regret–
semăna cu răsuflarea agonică
a unei umbre întoarse pe dos;
cea mai luminoasă globulă
era tot verde,
culoarea iubirii ajunsese acasă,
i se așeza iarba la cină
iar eu învățam fluturii să cânte…

Plouă galben, toamna mea verde!

Simt mirosul ud
de rădăcini și frunze…
iar telegrafii poemelor tale
strivesc nepăsători sentimente!

Ileana Popescu Bâldea