Se aude muzica specifica ghetourilor din Jamaica . M anunta numele formatiei si fredoneaza versurile unei melodii in care un om relateaza felul in care isi va impusca dusmanii ,, nobody know where your body burried " ,, me gonna kill you me no care " ,, me gone prison for thirteen year " . Afara oamenii inca mai comenteaza intamplarea . Toti privesc cu ochi scrutatori in timp ce isi plimba cainii . Ceva pluteste in aer . Peste drum opreste o masina de jandarmi .Jandarmii opresc un om al strazii , ii perchezitioneaza bagajul cu brutalitate , plasele lui sunt luminate de lanterna , piciorul jandarmului se indeasa adanc in punga . Vestea ne-a lovit din plin . Adica mergi linistit spre statia de autobuz cand vezi o multime de oameni adunata , discutand cu inflacarare . Imediat esti informat : baiatul a fost ucis de doi vecini , prieteni buni cu el . Dus in beci , strangulat , ars . Perceptia asupra realitatii se blocheaza pentru o fractiune de secunda , apoi ratiunea isi continua torsul . Firul se desfasoara , se asaza bucatile mari ale puzzle-ului , cadrul de sustinere al intamplarii . Informatia e putina dar suficienta pentru ca ratiunea , dorinta fireasca de a intelege sa inceapa sa construiasca scenarii , sa incerce sa-si explice . Astfel rasar primele intrebari : de ce ? cum ? cine sunt ? oare de-ai nostrii ? ai cui copii sunt? ii cunosc din vedere ? ... Spre seara cantitatea de informatie pe care au adunat-o vecinii e impresionanta . Iti dai seama ca imediat ce au aflat , toti au navalit disperati acasa in fata calculatoarelor si a televizoarelor si au aspirat cu nesat informatiile despre ,,crima care parca ii din filmele americane de groaza " . Reactia aceasta poate semana poate fi calificata drept reflex de ,,otv-ist " ( cu sufletul la gura , cu farfuria de cartofi prajiti in fata , cu ochii exoftalmici , urmarim o noua poveste de groaza si ne lasam vrajiti de prezentatorul emisiunii care ne cunoaste atat de bine gusturile si nevoile , care stie cum sa ne tina in suspans , prelungind emisiunile la nesfarsit, impunand o desfasurare lenta , legandu-se de orice amanunt minor , pacalind spectatorul cu discutii infinite presarate din cand in cand cu mici informatii soc ) dar nu e . Pentru ca de data asta ni s-a intamplat noua ,de data asta a fost la cativa metrii de noi si nu am jucat rolul spectatorului ahtiat dupa senzational , asezat comfortabil in patul lui , cu usa inchisa cu cheia si cu lantul de siguranta care se delecteaza cu intamplari petrecute undeva departe ci am fost personajele periferice ale unei intamplari cu final sinistru ; o mare parte dintre noi am jucat rolul pe care corul il joaca in tragediile grecesti iar sprintul pana in fata televizorului si butonatul febril prestat pentru gasirea informatiilor au fost rezultatul socului suferit . Faptul ca am jucat rolul corului e confirmat foarte clar de videoclipul care contine reconstituirea crimei si care surprinde momentul in care unul dintre criminali este scos din scara blocului.