Tăcut la fereastra toamnei
stau și-mi amintesc,
se plimbă prin mine copilul de ieri
desculț pe drum și fără temeri,
mi-a spus mama să intru în casă,
să nu-mi mai păstrez ghetele,
le-a venit timpul.

Noaptea-s încorsetat în vise,
ies din ea victorios
ca o pasăre din colivie,

Dimineața se artă cu sprncene albe,
mă voi opri la meri
să îi privesc,
ce triști sunt dezbrăcați!

Pe drum mai sunt copii desculți
și câini fără stăpâni,
vor veni cu ochii-n lacrimi
să-mi lingă ghetele noi.