În hrubă, închingat în poloboace,
C-așa i-a hărăzit din veac destinul,
Mucenicit sub teascuri, doarme vinul
Găsind în beznă liniște și pace;

Că roadă cum n-a fost a dat ciorchinul
Precum la podgoreni nespus le place,
Încât butoaie, sticle și bărdace
Pe mese-n hanuri și-or lăsa preaplinul!...

Din somn trezită, nobila licoare,
Mănunchi de vrajă-ascunsă și de har e,
Și patimi adunând,și fantezie,

Așa că vom sorbi din cupa plină -
Și rodul viței, limpede lumină,
Și binecuvântata poezie!