Sunt 40 de ani de când tot mor
Și tot dispar din starea de fecior

De când tot fug din haina mea de mire
Deși-s căsătorit cu-acea iubire

C-am mai avut și altele-ntre timp
Așa mi-a fost și vrerea să le schimb

Așa mi-a fost norocul nenorocul
Să nu mi-ajungă dragostea și jocul

Din ce-a fost bun nimic să nu mi-ajungă
În viața asta-atât de scurt de lungă

Urcat mereu în șa fără șezut
Din care mă și mir cum n-am căzut

În 40 de ani de când tot mor
Și tot reînviu în starea de fecior.