Ai fost doar un miraj,provocat de-acel sentiment numit iubire
Ce-a-ncercat sa mă drogheze,să-ntunece a mea gândire.
Ai țesut în jurul meu o pânză de sentimente-otrăvitoare
Fără să te gândești că dac-o rupi, ființa mea moare.
Ai otrăvit clipele
Prinzându-le-n covorul tău de pânză
Așternut pe-albastrul ochilor mei !
De ce ai făcut-o ? De ce te-am lăsat?!
Viața din propriile-mi mâini a scăpat
Și s-anălțat spre-azur,la cei
Ce s-au înarmat cu vorbele
Pline de duh,purtând o luptă dârză
Pentru c-a rațiunii nobilă cauză
S-aștearnă praf peste albele pânze
Ce-au prins ale inimii gâze.