agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-30 | [This text should be read in romana] |
Cică era odată-un sat... care avea și el de toate,
și-o primărie, dar și-o crâșmă, plină de oameni cu păcate, și un primar, dar și un cârciumar, ce le turna din când în când câte un pic din poloboc și-apoi îi asculta cântând. Primarul își strângea tributul, căci și pe-atunci erau credite, impozite și taxe, debit, credit, alte cuvinte inedite... deci, tot ce e infrastructură, – să spunem ne-am deprins acum. Poate accentele-s schimbate, dar înțelesul e oricum. Și biserica din deal aduna la Paști creștinii, căci și-atunci, ca și acum, nu prea se îmbulzea mulțimea. Și popa cela mai cânta el, dar necăjit de la o vreme că slujba-i fără multă lume, și-a zis prietenii să-și cheme. Și uite, iată-i la o masă, adunați, punând la cale tocmai ceea despre ce vreau să-ți spun măriei tale; Tu, adică, dragă cititor, eu doar ție îți vorbesc. Vino, dară, mai aproape, că încep să povestesc. Deci, erau odată, cică, trei prieteni într-un sat, un cârciumar, un preot și, cel de-al treilea, om de stat. Și s-au gândit ei cum să facă o afacere prosperă, fără multă mare școală, deși mulți încă mai speră. Iar ca să-nțelegi esența, redau dialogul lor: - “Măi fârtați, ia ascultați! Cum să adunăm popor? Dacă prinde-a veni lumea, doar o simplă analiză demonstrează că atunci vom ieși și noi din criză.” - “Mai concret și mai laconic!” – îl întreabă cârciumarul. - “Nu, că nu-nțeleg nici eu!” – se alătură primarul. - “Dați-vă, dar, mai aproape” – zice popa arătând că dorește să le spună ce i-a mai trecut prin gând. - “Mâine dis-de-dimineață, la fântână când nevasta ți se duce după apă, las’să scoată-icoana asta. Lumea, care la prășit se pornește dimineața, o să creadă că-i minune. Și să vezi cum dulce-i viața!” Au mai stat, au pus la cale, s-au gândit, au chibzuit… Pân’la urmă și-au strâns mâna și-n comun au hotărât decât nică să nu facă, tot mai bine-o aventură, iar răsplata, cine știe, ori în bani, ori în natură. Și-ntr-o bună dimineață, iată, deci, că din fântână o icoană crâșmărița scoate și o ia în mână. E-he-hei! și lumea care-n trecere a observat, de la o așa minune s-a crucit și-nspăimântat. Ce să fie? ce să fie? Preotul mai bine știe, asta-i o icoană sfântă, nu o coadă de hârtie. Dar și crâșmărița sare: – “Văleleu, șalele mele m-au lăsat parcă de-odată și parcă-am uitat de ele.” Ia minune, măi, măi, măi! Asta să vezi grozăvie, te atingi cu mâna numai și pe loc te reînvie. S-a dus vestea și-a ajuns tocmai cine știe unde, căci așa e gura lumii, cine știe-a o pătrunde. Și a început să vină toată lumea din mahală... Cine știe cu ce chin, cine știe cu ce boală? Năvălit-au și străini cu probleme și dureri, să se-atingă de icoana, ce-au găsit-o-aicea ieri. Toată ziua ținea slujbă popa tare bucuros că icoana aducea multă jertfă și folos. Și crâșmarului-i creștea punga, devenind mai grasă. (De la-atâta bănet strâns și-a făcut o nouă casă!) Cum n-ai da, dar multă lume mai trecea și pe la dânsul, că văzând de unde vin, te-apuca rîsul și plânsul. El însă-și vedea de treabă, turnând ce-avea de turnat, doar că la un preț ușor, cum să zic, mai piperat. Și primarul, știut lucru, își strângea și el comânt, punând taxe indirecte când treceai pe-al lui pământ. Oamenii, însă, veneau tot de-a valma pentru-a cere din fântâna ceea-agheazmă, ca să aibă la durere. Eu, fiind odată-n crâșmă și prea poate nu-n zadar, dar aud cum stă de vorbă cineva cu-acest crâșmar: - “Oare chiar așa ajută și să fie-adevărat?” - “Nu știu, dar la trei știu precis c’ le-a ajutat.” Oleg Kliușin Chișinău, 23 octombrie 2011
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy