Te închei ca pe-un palton

Nasturii, ei mă ghidează

Cu privirea la pantofi

Îți simt mîna cum ajută,

Departează păr răzleț

Să se vadă cum sughiță

Și se face tot mai mică,

Fata, care le-nțelege,

Calea nouă o urmează.

Dar rămâi, un cub de rece

Mintea ta nu e pătrunsă

Porțile, le ții închise,

Inima, ți-e-n palmă pusă.

Ea o știe, precum multe

Și cu fruntea îți atinge

Degetele încleștate;

Doi magneți de pol opus

Depărtează prematur

Și-mpletește pânza grea

Care crește, se mărește

Soare, lună, chiar și stele

Nu pătrund. Lumina lor,

Fata mică nu mai vede.