urcăm în suferința plăcerii
amândoi cu câte o rană
supurează și o pansăm să nu doară
cu fâșii lungi de iubire

nu-i drum de întoarcere
doar o potecă printre stânci
face meandre
precum un șarpe albinos

rămâne lucioasă o dâră
din mucus de melc
hotărât să treacă dincolo
de zidul până la cer