Aho...tărât și Florian
Acuma, la sfârșit de an,
Fiind om cu ambiție,
Ce ține la tradiție,
Să dăruiască-un plugușor
Cu bucurie - tuturor:

S-a sculat mai an...
Hai să nu fiu bădăran,
Măcar într-o poezie
Să nu scriu ce-mi place mie.
N-am să spun un cuvințel
Despre-acest... care e el;
N-o să zic de trăit bine,
Nici de fabrici și uzine,
Nici de ce cântat-a el
ÃŽn summit, pe la Bruxelles,
Nici de prim-ministrul lui
Care zici că parcă nu-i,
Nu mă rog decât să-i dea
Dumnezeu, dacă o vrea,
Niște minte ca, trezit
Din obștescul lui sfârșit,
Să-nțeleagă oful țării
Și să plece-n largul mării,
Să rămână-acolo-n veac.
Deci, în ce-l privește, tac.

Iar la cei care-s curați
Și români adevărați,
Le urez lumină-n viață,
Să ieșim naibii din ceață,
Să vă facă Domnul buni,
Să scăpați de gărgăuni,
Să vă crească aripioare
Ca să vă-'nălțați spre soare!
Din șirag de vis și glume
Să împrăștiați în lume
Doar minuni și artă pură
Și să revărsați din gură
Numai binecuvântare
Cu miros și gust de floare,
Să umblați iubind sub cer,
Cu un înger la rever.

Iar în anul care vine
Să citiți numai din mine,
Eminescu și Sartre
Că, oricum, tot aia e
(Scrie și la ei în blog)
Și,-n final, eu mă mai rog
Să-mi dea Dumnezeu și mie
Un picuÈ› de modestie
Și lumină din belșug,
Ca să nu mai trag la plug
Și să fiu, ca alți orbeți,
Slugă la analfabeți,
Să-mplinesc umilu-mi crez.

Iar acum, eu vă urez
Tot ce vreți, să vi se dea
Și să ne-ntâlnim, aș vrea,
Fericiți, într-un final,
La un mare festival
De lumină și candoare,
Al iubirii planetare!


La mulți ani!