Defunctul an, cedează în silă.
Odată fost voinic cât doisprăzece cai
Purtat pe brânci acum la văz din milă,
Templu vântului rotește moriile din clai.

Să bată clopote,deacum mă duc!
La margine de lume unde nu/i pustiu,
Dar mă voi reîntoarce în zori de zi,
Mai tânăr, mai voinic, decât mă știu.

Baba în casă, vijelia furioasa Dagmar,
Șuieră prin colț de gură,Ach Moșneag!
Nu/și va mai avea pe măsură. Pădurea!
Ponosul trage coada motanuli din bătătură;