ghetele mele au lacrimi de sare pe obraji
zăbovesc nedumerite lângă troiene de ieri irosite
nu mai e cale înapoi nu una de pe care să te poți întoarce
iar înainte

au/am/avem nevoie de un răsărit glorios
de un verde la semafor de-o mână caldă un je ne sais quoi
îndeajuns de banal încât să deturneze ziua asta hâdă
iată bagajul tău dragă a tout a l'heure

nu e vorba de timp pentru el avem tot respectul
să nu ne înțelegeți greșit nu e niciodată vorba de timp
(mai precis de sfâșitul lui)
de zădărnicie de priviri furișe înapoi înainte înapoi înapoi înapoi

e vorba de mâna aceea caldă
(mai precis de lipsa ei)