ea nu avea nici început, nici drum. o undă de opal,
reverberând. un semn făcut cu mâna de departe.
ea nu avea nici așteptări, nici moarte.

nu m-a-ntrebat de zboruri sau de ce. și tremura tăcerea-n urma ei, din mers, secunda-i săruta picioarele.
mi-aduc aminte, mirosea a îngeri,
îi deschidea cărare soarele.

ea era născuta fără trup și nume, cântec de sirenă abia auzit, cercuri, cercuri de ape cuvântului viu.
eu, căutare sfărâmând răspunsul, zbatere
între vreau și nu știu