Zbor,
doar în gând,
că aripile-s frânte,
sunt pasărea ce cântul
astăzi
nu-l aude,
sunt ploaia,
fără lacrima din geană
sunt eu,
ori poate toamna,
ce în vântu-i
adesea te-mpresoară,
te-mprăștie în patru zări
nălucă,
să nu mai știi,
dacă e vremea
de-ntristare
sau de ducă!

Cu gura încleștată
aș vrea să sorb
cuvinte,
dar mă târăsc,
uitat-am zborul
și ruga,
și drumul
înainte!