Am făcut un contur al persoanei iubite.
L-am decupat din gânduri și l-am lipit peste tine.
Îți ieșeau din tipar tăceri și cuvinte,
Puterea ta de a ridica speranța la rang de realitate,
Niște vise (multe) care miroaseau a praf de primăvară,
Inocența de a te arunca în gol de la subsol.

Cu arcul lui Cupiton am încercat să te remodelez, să tai în carne vie,
Săgeată cu săgeată să ucid imperfecțiunile și să păstrez tiparul cu tine în el.
Am tras fără milă săgeată cu săgeată,
Am țintit cu mintea și-am lovit cu toată puterea inimii,
Am închis ochii să nu văd masacrul.
Îi deschid și rămân goală în fața unui tipar umplut perfect!
Ești tu!

Și încă se mai văd în tipar urmele săgeților care l-au mutat.