Femeia aceasta de ciocolată

cu tivul de hârtie,

îți surâde în palmă

tăind cântecul lunii în două,

prima parte

ți-o spune la ureche

fredonând a târziu

peste vama viselor,

seara,

trupul său adaugă

partea finală

când ochii tăi

luminează stelele

cu secunde de aramă.