Un sunet revelează frumusețea lumii
strivesc sub tălpi din clopotele vieții
biserici dintr-un lemn
si tac perfid
cuvintele mă dor
liniștea îmi e mireasă
ce mă trădează cu aripi de cocor
mă rog îngenuncheat la margine de sunet
cu rugile mă cert
cu liniștea de mână eu visez
și prin tăcere simt mereu că zbor
îngeri închiși în gramatica din lemn
eu tac și tălpile-mi sunt un blestem
acum sunt un cuvânt ce moare
eu tac și totul doare.