Premiul al II-lea la Festivalul Național de Satiră și Umor "Zâmbete în prier" - Vișeu de Sus

Declar printre lacrimi:
elev sunt, pe bune,
Dar școala-i cumplită,
de nici nu pot spune.

Mi-e limba o spadă
ce zace în teacă;
De profii mă-ntreabă,
cuvintele seacă.

În căști îmi răsună
un ritm de manele,
Am piercing în pleoapă
și-nscrisuri pe piele.

Ce nașpa-i la ore,
când bate din gură
Profesoru-ntruna
și somnul mă fură!

Oftez printre lacrimi:
elev sunt, pe bune,
Dar școala-i cumplită…
mai mult ce pot spune?

Ador nesimțirea,
că-i viața mai faină,
Ce-nvăț eu la școală…
rămâne o taină!

***

Cântăreți bolnavi
de Lucian Blaga

Purtăm fără lacrimi
o boală-n strune
și mergem de-a pururi
spre soare apune.

Mi-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah, iarăși și iarăși
cuvintele seacă.

Vânt veșnic răsună
prin cetini de zadă.
Purces-am în lume
pe punți de baladă.

Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârșit sub armură.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
Și mergem de-a pururi
spre soare apune.

Răni ducem – izvoare –
deschise sub haină.
Sporim nesfârșirea
c-un cântec, c-o taină.