Pentru noi iubirea a făcut rezervare
La formele de paradox și circumstanțe,
Ignorând conduitele protocolare,
Sfidând chiar și parcursul de distanțe.

Cosmogonice cifre au necesitat reciclare
Pe termen de un miez al nopții senin,
Înlănțuite în incantații de vrăjitoare,
Modificând substanțial, comunul nostru destin.

Și astfel au cântat viori stârnite de vânt
Tristeți, în ghiocul țigăncii zvelte,
Sub salba stelară atârnată de gât
Pe când noaptea, i se desprindea din plete.

Ne sună în urechi anunțuri feroviare,
Prin gări de dus și-ntors întârziem la cină;
Dar noi ne iubim cu încăpățânare
Ascunși unul într-altul de atâta Lună plină...