E frig și întuneric
ÃŽntr-un suflet periferic
Lăsat în voia sorții
Așteptându-și, clipa morții

Bietul suflet suspina
Străin, în lumea aceasta rea
Câte clipe amare, câtă întristare
Poate el să mai îndure oare?!

Mereu dat de o parte
De falnicii comunitații înalte
Captiv într-un final,de carte
Povestindu-i viața, într-un mod aparte

Cât să mai fie prizonier
În aceste gânduri, sparte
ÃŽn cuvintele unui greier,
Știute doar de carte

Rănit de cuvinte
Ale unor nume sfinte,
Se retrage în lumea lui
Dezamăgit de răutatea omului.



M.v.