fata din colțul prelung al străzii

se rătăcește în cifrele mărunte

aduse de vânt pe pagini de ziar

gata să o asalteze

precum o ceată de maimuțe ce așteaptă

să fie mângâiate

tacticos ea își toarnă din lumina galbenă a zilei

surâzând silabelor

printre cuvinte

sugrumate de privirile curioase

ale pietonilor strânși

ca pe un câmp cu fluturi în jurul său

să-i facă tabloul

în care îi desfac inima asemeni unui pepene

în multe felii cu semințe negre și umede

pentru a le împărți în iarba mirosind a primăvară

ivită după genunchii rotunzi ai fetei

și apoi cu zeama pepenului în barbă

să-i soarbă cuvintele

în timp ce ea numără norii

vorbind elegant despre cifrele mărunte din paginile de ziar

care o îmbracă cu lacrima

cifrei zero.