să mă cațăr
pe umerii aplecați ai timpului fără
milă
să-mi înfig unghiile
în carnea lui
cu dinți de lup
tânăr să-i sfâșii pielea
arsă
de vânt
să-l privesc
adânc în ochii mirați
fără
un cuvânt
iar el să rabde
pentru că eu
sunt
cel sortit de zei
să ridic
oameni pe ruine de timp
până la ei