mi-am vândut iluziile la târgul de vechituri
acum, îmi mușc degetele
îmi duc frunzele de Evă despuiată de chemări și doruri
prin toate punctele cardinale
să regăsesc colțul de lume
unde mi-am rătăcit fărâma de cer
sfâșiată de tăceri pendulez prin mine
înnebunită de claxoane
mă lovesc de mașini
nici măcar nu mă calcă vreuna
am consistența viselor inutile
m-aș alege măcar cu o coroană de flori
în locul celei de spini
pe care m-am săturat să o tot port

himerele
le-ai cumpărat tu
dar n-ai făcut nici o afacere
erau de unică folosință!