pereții galbeni din camera mea
sunt plini cu ochii peștilor
pe care îi aleg să cuprindă
în amurgul verde
lacrima uitată a tăcerii
din care să apără
chipul tânăr al tatei
așteptând
ora exactă
când aripile mele prinzând contur
vor aduce mai aproape cerul cu vulturi
iar inima va aprinde
stelele
să învețe mersul aștrilor