Singurătăți atat de paralele
Cu așteptări, agonizând în ele
Oameni târându-și destine terminate
Zi dupa zi și noapte dupa noapte

Vise de’o seară, pierind în zori de zi
Miraculoase vise, mâncate de treziri
Timpii inegali, scurgându-se'asimptotic
Ce ne închid în spatiul gol, afotic

Destine scrise doar din dezamăgiri
De vieți trăite prea mult în amintiri
Cu rare străluciri, stingându-se progeric
Ca stele ce dispar din boltă, ezoteric.

Iubiri care se nasc atât de terminate
Lacrimi ce curg, deși’s de mult uscate
Săruturi parțiale, de buze prea crapate
În strigăte uitate, topindu-se în șoapte