la confluența dintre vis și zori,
preafericită, dulce rouă sorb,
m-aplec a binecuvântare printre flori
că timpul meu e vesel nu e morb.

rotund înșurubează-mă-n lirism,
spre sus și niciodată spre pămînt,
vezi, în colțul meu de romantism,
durerea se face lumină și cînt.

la confluența dintre eu și noapte,
lucruri mă- ntâmpină a rugăciune
solitudini devin candele de șoapte,
albastru este crezul vremea o minune.