pereții galbeni din camera mea
sunt plini cu ochii peștilor
cuprinsi
în amurgul verde
de lacrima uitată a tăcerii
din care
chipul rămas tânăr al tatei apare
așteptând,
ora exactă
când aripile mele prind contur
și aduc mai aproape cerul cu vulturi
iar inima de la
stelele învață mersul aștrilor.