când mă apropii
ferestrele câinelui meu
ridică perdelele
ce acoperă porțelanul avid

clanța i se zbate cu nerăbdare
de parcă și-ar fi pierdut cheia

mă las în valul de levănțică
ce-mi urcă pe trup
de la glezne în sus
lingându-mi inima rănită

apoi fereastra cade peste noi
și tabloul
INIMÃ CU DOI CÂINI
este gata.