Se aud cântece de slavă,
se aud încet prin pereții adormiți,
se aud cântece vechi ce plâng și râd bunicii noștri.

Se scarpină un munte cu un brad,
se strâng capetele lumii
și plesnesc urechile de plăcere,
de cântec.

Am auzit un gând,
l-am pus pe limbă și l-am spus,
am auzit o voce și am sărutat-o.

Ce buze moi, ce suflet bun,
ce liber sunt acum să povestesc nimic...
din propria plăcere de a fi.