Orbită fiind de viață n-am văzut
Culoarea mai adâncă și mai plină
De freamătul acela de lumină
ÃŽn care totdeauna am crezut.

Clocotul rece încă mă îngheață
Și dau arginți aceleia din mine
Să mă-nțeleagă și să mă aline
Când ies alunecând la suprafață.

Îmi număr pașii, dubli uneori,
Pe căi umblate, sau pe căi străine
Și-aceiași pași îi număr și în mine,
Cum fac în sine blânzii visători.

Florina Ladislau