stă mai sus decât mine pe fiecare lună fumată
în coada șerpilor
s-a târât alături în dans prin arșița visurilor sparte

de un timp e capul vrăjitoarelor arse pe foc
și lemnul viorii bolnave cu strunele rupte
mi-a purtat haina găurilor negre și a fiecărei corăbii înecate

m-a lăsat în cărțile bătute
printre războaie
să desenez tot ce nu am cerut ca să-mi schimb viața cu alta