revino să ne fugărim în holdele de grâu

răsare-soarele-răsare-apune

dragostea pe-obrajii tăi subțiri curgând lapte și miere

revino să te strâng cu brâul cerului pictând

pe fața ta de freamăt și suspine

revino să cântăm din mandoline

și chiar de brâul Maicii Domnului renaște

brâu de Cosânzene

în părul tău cernând fulgi de culoare

revino să te strâng de buze

să-ți suflu-n palme buburuze

a Făt-Frumosului mireasă

revino să ne fugărim în lanul de porumb

să fim din nou copii

cu brâul vântului să te opresc pentru o clipă

c-un sărut să te-nroșesc

și câte ar mai fi de zis Lunii

ce ne privea mirată, mai ții minte?

ne fugăream comete

prin lan de spice și de stele

și mă lăsai să intru-n lumea ta

de basme și fantasme

revino să mă scald în lacrima ta

ce alternează între tristețe și iubire

fără margini

revino să ne depănăm gândurile tremurânde

și să schimbăm regulile timpului

ce nu mai știe să se-oprească

revino să ne fugărim în lanul de lucernă

galbene flori galbene

ursit în palma ta norocul

și iar alerg și iar te prind de rochia-Sfintei-tale-Marii

și iar vii și iar pleci și vii și morți suntem

ca doi copii frânți în miliarde de cuvinte amuțite

și câte ar mai fi de zis, revino să ne bucurăm

de clipa ce ne-mpresoară cu amintiri fuginde

ce tot te uiți la mine tu, oglindă?

am fost și tânăr

nu pot privi în spate

și câte ar mai fi de zis, dar cine să m-asculte…?

și mă opresc, cuvintele-s prea multe