S-au întors iar ploile de-aseară
Frigul, câine negru, s-a întors
Unde sunteți vară, primăvară
Unde-i raiul verde și frumos?

Unde-s munții calzi până departe
Dar pădurea cu frunziș bogat
Azi cu gânduri triste și uscate
Toți privim spre țărmul celălalt

Oh, de-nghețul sângelui mi-e frică
Și de iarna fără de sfârșit
Unde-i zborul meu de rândunică
Printr-al lumii vesel infinit?

Unde-i rotitoarea năzuință
Tot către al dragostei îndemn
Frigul, câine negru, amenință
Iarna lângă praguri face semn

Oh, de-nghețul sângelui nu scapă
Nici frunziș, nici iarbă și nici zbor
Hai, să curgem viață ca o apă
ÃŽnpre-Ocenul Marelui Fior!