Simțeam răcoarea toamnei înflorită
ÃŽn crengile prea grele de la ploaie,
Așa că le-am lăsat să se desfoaie
Într-o culoare foarte potrivită.

Punând cu grijă soarele pe tâmple
În duhul vremii am lăsat ușor
Penelul clipei, să mi-l desfășor
Cât încă viața o să se întâmple.

Îmi este bine luminând discretă
Conturul unui chip, o-ngemănare
Cu-această pace plină de culoare
Topită în mireasma violetă.

Florina Ladislau