în urma ta
umbra și ochii
libelula te învelește cu străveziu

peste porțile închisorii
aripi
boala ta fără vindecare de mine
niciun fum în piept
arzi când în ceafă ți se scutură săruturi

tremuri
cum clopotele anunță învieri
mestecăm frunze – două libelule nebune
dincolo de toamna asta înzorzonată

stilizezi surâsul
mereu în stânga
privilegiul inimii să bată
pentru cea care te învață să mergi înainte

delta ne așteaptă
ne depunem unul în altul
torsade limpezi în gura unui cer care cască...