Ajuns-am să mă uit cu jind
Dar cu nădejdi tot mai puține
La decolteuri ce se-aprind
Desigur nu și pentru mine

La talii zvelte tot așa
Cu coada ochiului șireată
Știind că nu le-oi mai avea
Zvâcnind în brațe niciodată.

Mai jos de șolduri când cobor
Căci ochii n-au rușinea-ntreagă
ÃŽn alb de fruct ispititor
Genunchi și pulpe se dezleagă

Și-atunci îmi vine să aprind
Șopronul vârstei mele amare
Dac-am ajuns să fiu doar jind
Și-nchipuiri și ne-ntâmplare.