nu știu
m-a apucat așa dintr-odată
stăteam în pat cu lumina aprinsă
era lumina aceea dată de așternuturi noaptea sub bec
când m-am trezit că trag cu putere sertarele
că scot din balamale ușile dulapurilor
o ploaie de cărți și bibelouri s-a abătut peste cameră

când mi-am dat seama ce făceam am ieșit în stradă
cu sângele fluturând în mine ca un steag de pirați
tremuram eram în sevraj sau cel puțin așa scriam zilele alea în jurnal
evitam magazinele cu frigidere și galantare
pline ochi cu oameni pierduți în supermarketul din ei
m-am întâlnit în parc cu un prieten înalt
m-am bucurat poate chiar prea mult
oricum atunci au căzut ceva frunze din copacii din jur
i-am povestit tot și l-am rugat să mă ia acasă la el să mă ascundă
(un câine a început să ne latre)
dar ajunși acolo m-am aruncat pe toate lucrurile din casa lui
era noapte în continuare
sirenele poliției se auzeau pe stradă
eu zvârleam
scotoceam
rupeam căptușeli cu dinții unghiilor
când am fugit pe scări rușinat de mine
prietenul mă privea din pragul ușii îi auzeam inima bătându-i

am alergat năuc pe alei nu prea umblate la ora aia nedescoperită încă
mă uitam adânc în ochii celor pe care îi întâlneam îi făceam să oprească discuția în care erau angajați
mi-am făcut curajul și am început să intru în vorbă
la început cu cei mai neajutorați apoi când am început să prind curaj
notorietate
și cu cei puternici
dar mereu se termina la fel
mereu le scotoceam până și tubul cu pastă de dinți

acum sunt pe marginea unei autostrăzi pustii
dacă dumnezeu ar exista sigur ar avea palma plină de stele
ca în noaptea asta și ar ține-o deaspura părului meu
iarba de pe câmpia din spate
nu a căzut încă toată înapoi pe pământ
îmi tremură degetele pline de rădăcini
dar totuși cânt din muzicuță
așa se termină totul cânți dintr-o muzicuță chiar dacă nu ai una cu tine
și undeva departe se aprinde o lumină
se deschide un geam

odată eram la o femeie
răscoleam peste tot am dat peste scrisori de dragoste
peste poezii scrise de mână
peste fotografii vechi din ce în ce mai mici
fotografii cât unghia
cât gămălia unui ac
zvârleam cu ele ca o mitralieră și ea plângea
cu membrele despărțindu-i-se ușor ușor de corp
din stradă se auzea un grup de suporteri veniți de la un meci
care intrase în prelungiri