iată că orașul își aprinde iar lumini
pentru unii ca să fie mai calzi
altora le dă timp ca să fie
mai singuri

timp să numărăm dacă
e prea târziu sau prea devreme
să iubim
cu tăcerea unui ochi ce se zbate
inimi roșii în piepturi de statui
să iubim dezlegări deșertăciuni și risipe

când Dumnezeu coborât din scripturi
își scarpină barba blând și râde
cu câtă îndrăzneală ne credem
mai buni

de Crăciun