ce faci femeie
ți-ai plantat urme de stele pe suflet
și încerci să coși marginile alea franjurate
nu vezi că se destrămă și mai tare
o să scape până și carul mare
și-o să te văd impotmolită cu el prin noroaie
burțile balaurilor
atârnă peste toate punctele cardinale
rostogolind sudori de negre puhoaie
să vezi atunci cohorte de vise înecate
lasă să curgă potopul
să spele
să vindece
să ia cu el
noroaie
și vămi
și măști
să curgă nemărginirea
cu rădăcini plânse și guri zdrelite de maluri
să curgă în forme de albastru
în dimineți nesmolite de incertitudini
iar pe povârnișuri de suflet cu gust de iubire
să urce femei cu stele-n basmale și ierburi de leac în șorțuri
leacuri de viața pe buza sorții