Se scurg clipele zilei pe aripi de amurg
Aprig răsună-n aer sunet negru de-ntuneric
Moare ziua o pagină a unui timp cărunt
Promisiune amânată a unui viitor himeric

Și freamăt se înalță dinspre codru urlă frunzele se zbat
Glas de limbă neînțeleasă se împletește-n ele
Trunchiuri maiestoase de copac plâng într-un chin turbat
Apune soarele în pastel de umbre rele

Explozie tot văzduhul în roșu se aprinde
Arde lumea în lumină de crepuscul
Cerul îmbrățișează tot pământul cu patimă-l cuprinde
Maiestos se lasă peste noi apusul