bat scânduri la ferestrele sufletului
le sigilez
sunt răni prin care pătrund amputate înălțări de umeri
avanposturi ale tăcerilor maligne

șișuri de apă se strecoară alb
insinuant
și acaparează teritoriu după teritoriu

la colț de vecernie clopotul își înghite ding-dong-ul
cu limbile tăiate
trupuri de plumb cu aripi de-argint
zac în gropi comune

știrbă
gura nopții mușcă
mii de sunete
diluate până la inexistență
se preling

într-o lume asurzitoare
dezmățul cuvintelor nerostite
îmi urcă pe șira spinării

cântec mut