câteva zeci de copii-inorogi
se ospătează, zilnic, cu aproape toată energia mea.
ceea ce mai rămâne păstrez cu grijă
pentru copacii dintre blocuri
care zilnic au nevoie de mângâieri.
tare greu mai ajung apoi acasă
pentru că de toate membrele mele
stau atârnate kilograme de vid îmbâcsit
cu miros de greu de cenușă și nisip...