Azi începe-n forță și se termină-n altă zi
Asta dacă pe drum nu o fură hoții
De la torționar l-antropofag
Avem un alfabet întreg de vicii
Ne-ncurcăm în șosete
Și asta sigur naște litigii.

Așa obosit încât cade și cartea
Fost matinal, acum zbor doar noaptea,
Timpul dispare ca un glonÈ› pierdut, ai dreptate,
Fără de urmă două luni au trecut,
Și mai vin încă patru-ntunecate

N-am nimic de pierdut
Umblu cu buzunarele goale
Sau mă golesc și eu pe loc
De rutină, și oboseala te face moale
Noaptea nu se ascunde, în spate,
O auroră și femei înțepate.

Cărarea fuge de tine,
Ce pana mea, iar n-am roată de rezervă,
Și ajung acasă călcând doar pe zebră;
Tu, răpitor din umbră,
Ai închis dulapul
Și dracii n-au unde să se-ascundă!

Intru încălțat și fac mizerie sub apă,
Facem curat mai târziu, ce țeapă!
Și groapa nu mai
Seacă și tu, secantă și eu în punctul de pornire,
Aoleu ce mai trai,
Dacă-n spatele cortinei se hotărăsc destine!